Frontul Salvării Naționale, 1990. În plan secund, Gelu Voican Voiculescu

Fosta mână forte a lui Ion Iliescu în perioada zilelor Revoluției din 1989 și după, Gelu Voican Voiculescu este implicat în problema posibilei datorii istorice de 19 miliarde de euro pe care Germania ar trebui să o achite României. Conform lui Radu Golban, economistul român stabilit în Elveția care a adus cazul în atenția opiniei publice, Gelu Voican Voiculescu nu dorea ca discutarea problemei cu oficialitățile statului român. Cum Golban nu s-a conformat, Voiculescu a trecut la intimidări și amenințări cu moartea…

Radu Golban a semnalat în luna mai a acestui an existența unei datorii care datează din 23 martie 1939. Românul a descoperit datoria în timp ce e documenta pentru lucrarea de doctorat. Pe 16 august 2010 parlamentara germană Ulla Jelpke a adresat Guvernului Germaniei o interpelare, solicitând un punct de vedere oficial asupra acestui posibil sold neachitat de Casa de Compensație din Germania către România, reprezantată de BNR. Răspunsul Guvernului German, prin Ministerul de Finanțe de la Berlin, a venit neașteptat de repede, chiar în aceeasi zi (!). Un răspuns previzibil, prin care Ministerul Finanțelor de la Berlin spune că România a renunțat la orice pretenție materială față de Germania, prin semnarea Tratatului de Pace de la Paris, din 10 februarie 1947. Numai că un astfel de raspuns este incorect  potrivit lui Golban, deoarece art. 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede că “Romania renunță la orice pretenții față de Germania, cu excepția celor rezultând din contracte și alte obligații anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum și din drepturi dobândite inainte de aceeași dată”.

Doctorul în economie, Radu Golban, a declarat în cadrul unui interviu acordat cotidianului Libertatea, că a fost ameninţat cu moartea de către două persoane ce s-au recomandat a fi oficiali români de rand înalt. Unul dintre ei este Gelu Voican Voiculescu. Interesant e că indivizii au oferit intermedierea Moscovei în rezolvarea datoriei, conform lui Radu Golban. Pentru protejarea propriei vieți și pe cea a familiei sale, economistul român a depus o plângere la poliţia din St. Gallen, oraşul unde locuieşte.

Redăm pasaje din interviul apărut în Libertatea:

Înaintea acestui interviu mi-aţi povestit că, după dezvăluirile privind datoria, aţi fost ameninţat…

Da, la un moment dat, toată povestea a luat o întorsătură cel puţin ciudată. După apariţia în presă a articolului în care vorbeam despre această datorie, la 17 mai 2010, nemaiştiind prea multă lume în România, am încercat, pe internet, să contactez o persoană despre care citisem că e implicată cumva în problematica recuperării tezaurului românesc de la Moscova. Să-i spunem A.E. Aceasta a fost amabilă, interesată şi mi-a propus să mă viziteze în Elveţia, unde avea oricum drum. Doar că n-a venit singur omul, ci împreună cu un alt domn, pe care, mărturisesc, nu-l cunoşteam, eu fiind desprins de situaţia politică din România încă din 1988. Dar am înţeles că era un fost demnitar în guvernul României de după Revoluţie. Să-i spunem V.V.G. acestui domn, de altfel, foarte interesant şi cultivat.

Şi ce-aţi vorbit cu ei?

Fireşte că despre acea datorie şi despre concluziile mele despre ea. Mi-au spus să nu mai discut cu nimeni despre acest subiect, altfel voi periclita recuperarea datoriei. M-au asigurat că vor vorbi cu domnul Florin Georgescu, viceguvernatorul BNR, cu ministrul de finanţe şi cu cel de externe despre această problemă. Mi-am dat seama că sunt oameni cu relaţii la nivel înalt. După aceea, o vreme, am purtat discuţii telefonice zilnice cu ambii domni, explicându-le detaliile juridice şi economice ale problemei. Au respins însă orice tentativă de a mea de a lua direct legătura cu vreo oficialitate din România.

Apoi domnul A.E. a sugerat că recuperarea s-ar face mai uşor prin Rusia, deoarece în România nu s-ar găsi date în arhive, în schimb s-ar putea folosi arhiva Kremlinului. Sincer, asta m-a derutat, câtă vreme probele studiate de mine erau suficiente. Aşa că le-am spus că eu fac acest lucru benevol, dar mă opun oricărei periclitări a relaţiilor româno-germane prin angrenarea altei părţi în problemă.

Şi ce s-a întâmplat?

După încă o apariţie în presa din România, domnul V.V.G. mi-a spus, când l-am sunat în data de 29 august, anul acesta, că am încălcat convenţia de a nu mai vorbi despre subiect şi, mai ales, despre sumă. Dar cel mai ciudat a fost când mi-a zis că ştie din surse sigure că serviciile secrete sunt cu ochii pe mine, din cauză că le-aş fi deranjat prin dezvăluirile mele despre acea datorie şi că viaţa mi-ar fi în pericol. Am primit ameninţări cu moartea! Apoi, a pomenit şi de pericolul ce o poate paşte pe soţia mea, care era însărcinată. Asta m-a derutat de-a binelea. Parcă abia plonjasem într-un film cu spioni şi agenţi secreţi.

Amintim faptul că numele lui Gelu Voican Voiculescu a fost vehiculat și în cazul conturilor secrete ale soților Ceaușescu din Elveția. Ironic pentru unii, el conduce acum Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO).